Construirea marilor piramide din Egipt a fost subiectul dezbaterilor intense de-a lungul timpului – cum au reușit, exact, primii ingineri ai lumii civilizate să ridice aceste structuri monumentale?
Teorii și descoperiri recente
O teorie populară sugerează că egiptenii foloseau un sistem de frânghii și sănii pentru a trage pietrele în vârf, construind piramida de la bază în sus, strat cu strat. Însă, un nou studiu propune că cea mai veche piramidă din Egipt, Piramida lui Djoser, a fost construită acum 4.700 de ani folosind un sistem și mai ingenios: un „lift hidraulic”, scrie Dailymail.
„Egiptenii antici sunt renumiți pentru pionieratul și măiestria lor în utilizarea hidraulicii prin canale pentru irigații și barje pentru transportul pietrelor uriașe”, explică echipa de cercetători. „Această descoperire deschide o nouă direcție de cercetare – utilizarea forței hidraulice pentru a ridica structurile masive construite de faraoni.”
Studiul și argumentele cercetătorilor
Noua teorie este prezentată într-un studiu condus de Xavier Landreau, președintele Paleotechnic, un institut de cercetare arheologică din Paris, Franța. Cercetătorii au studiat înregistrările istorice și fotografiile din satelit ale zonei pentru a interpreta caracteristicile care susțin argumentul lor.
„Am identificat că arhitectura internă a piramidei în trepte este compatibilă cu un mecanism de ridicare hidraulică care nu a mai fost raportat până acum”, afirmă Landreau și colegii săi. „Arhitecții antici probabil ridicau pietrele din centrul piramidei într-o manieră asemănătoare unui vulcan, folosind apă fără sedimente.”
Piramida lui Djoser, având aproximativ 200 de picioare înălțime, este o „piramidă în trepte” – ceea ce înseamnă că laturile sale sunt formate dintr-o serie de platforme plate sau trepte, spre deosebire de laturile relativ netede ale faimoasei Piramide din Giza. Deși Giza este cea mai mare dintre piramidele Egiptului, Djoser este cea mai veche, fiind construită între 2667 și 2648 î.Hr.
Detalii tehnice ale construcției
Structura impresionantă a fost construită integral din piatră de către arhitectul egiptean antic Imhotep în vasta necropolă Saqqara, la sud de Cairo. Se crede că este locul de odihnă finală al regelui Djoser, faraonul egiptean antic și fondatorul Vechiului Regat.
Deși se cunoștea deja despre existența unui puț mare în centrul piramidei, cercetătorii prezintă acum o nouă teorie privind scopul acestuia. Ei indică spre Gisr el-Mudir, o structură antică de piatră situată la mai puțin de o milă la vest de Piramida lui Djoser. Funcția Gisr el-Mudir nu a fost niciodată clară, dar cercetătorii susțin că ar fi putut acționa ca un baraj, colectând apa de ploaie și direcționând-o spre piramidă printr-un sistem de conducte.
Odată ce apa subterană ajungea în centrul piramidei, era împinsă în sus prin puțul central asemenea magmei într-un vulcan. Acest jet puternic de apă ar fi ridicat un lift plutitor – o platformă de nivel probabil făcută din lemn – care putea transporta până la 100 de tone de piatră simultan datorită forței apei. Experții sugerează că jetul de apă putea fi controlat astfel încât puțul să fie golit, fiind pregătit pentru o altă încărcătură de piatră.
Piramida lui Djoser, cea mai veche piramidă din lume, a fost construită acum 4.500 de ani, la sud de Cairo-ul modern, chiar la est de Nil – cel mai lung râu din lume.
Implicațiile descoperirii
Deși acest sistem propus pare deosebit de complex pentru acum 4.700 de ani, piramidele în sine sunt dovada că egiptenii antici erau poate mai pricepuți ingineri decât ne-am imaginat. Gisr el-Mudir a fost considerat anterior a fi o incintă pentru vite, un sit ceremonial pentru venerarea zeilor sau chiar o piramidă neterminată.
Dar teoria că ar fi fost un baraj oferă o legătură convingătoare cu puțul central al Piramidei lui Djoser, care a fost redeschisă pentru vizitatori în 2020 după o restaurare de 14 ani. Rămâne neclar dacă alte piramide celebre ale Egiptului ar fi putut folosi această tehnică de construcție; experții au fost contactați pentru mai multe informații. Studiul nou care descrie teoria a fost publicat în jurnalul PLOS One.
Această descoperire nu doar că schimbă modul în care înțelegem construcția piramidelor, dar deschide și noi direcții de cercetare în arheologie și ingineria antică.