În România există locuri încărcate de istorie și legende impresionante, unele dintre ele fiind aproape uitate de-a lungul anilor. Un astfel de loc este satul Crișcior din județul Hunedoara, unde se află o poveste fascinantă despre sute de tone de aur și o rețea subterană de tuneluri care ducea către cele mai bogate zăcăminte aurifere din țară.
O comoară ascunsă în subteran
În Crișcior, puțini mai știu astăzi de tunelurile spectaculoase care duceau către fostele mine de aur din zona Brad. Aceste tuneluri, care cândva erau esențiale pentru extracția aurului, s-au transformat acum într-o parte uitată a istoriei locale, ascunse sub vegetația care a înghițit ruinele centrelor miniere. În spatele acestor tuneluri se ascunde o poveste impresionantă, marcată de bogății fabuloase și sacrificii umane.
Minele din zonă, odată extrem de productive, se întindeau pe o suprafață vastă, cu o rețea subterană complexă. Zona era faimoasă pentru resursele sale naturale, fiind una dintre cele mai mari exploatări de aur din România.
În cadrul Centrului Minier Barza, situat în apropiere de Crișcior, s-au extras de-a lungul ultimului secol și jumătate peste 200 de tone de aur. Totodată, locul era renumit pentru cantitățile mari de argint și alte minereuri complexe, precum cuprul, care erau extrase din aceleași mine.
Centrul minier Barza: gloria și declinul
Centrul minier Barza din Crișcior a fost, în anii ’90, unul dintre cei mai mari angajatori din zonă, având peste 5.000 de muncitori activi în mina de aur. Întins pe aproximativ 80 de kilometri pătrați în Munții Metaliferi, acest câmp minier a fost exploatat încă din Antichitate, iar primele mine moderne din zonă au fost deschise în secolul al XIX-lea.
În anii ’50, doar în zona Bradului se produceau anual între 2 și 2,5 tone de aur. Această perioadă a fost una de glorie pentru minele din Crișcior, care deveniseră o adevărată sursă de bogăție pentru statul român. La acea vreme, tunelurile subterane care legau zonele de extracție aveau o lungime de aproximativ șapte kilometri, formând o infrastructură remarcabilă pentru acea perioadă.
Epuizarea resurselor și dispariția gloriei
După 1990, însă, declinul a început să lovească minele de aur din Crișcior și Brad. Pe măsură ce zăcămintele aurifere erau tot mai epuizate, iar investițiile în retehnologizare lipseau, exploatările au început să încetinească. Utilajele și instalațiile folosite în timpul epocii de aur deveniseră depășite, iar lipsa unei infrastructuri moderne a contribuit la declinul rapid al producției.
În 1997 au început primele disponibilizări în masă, lovind comunitatea locală din plin. Legea pensiilor din 2001, care a redus vârsta de pensionare pentru mineri, a fost o altă lovitură grea pentru sectorul minier. Toate acestea au dus la închiderea treptată a minelor și la abandonarea zonelor de exploatare, lăsând în urmă doar amintiri și ruine.
Tunelurile ascunse sub natură
Astăzi, Crișcior este un sat liniștit, iar minele care altădată erau sursa bogăției pentru întreaga regiune au fost aproape complet înghițite de natură. Tunelurile subterane, care cândva găzduiau sute de muncitori, sunt acum o parte uitată a istoriei României. Doar localnicii mai amintesc ocazional de măreția de odinioară a acestor locuri, când Crișcior și Brad erau cunoscute ca epicentrul producției aurifere din țară.
Aceste tuneluri, care se întindeau pe zeci de kilometri, au fost martore ale unor vremuri în care România era unul dintre liderii mondiali în extracția de aur. Din păcate, în lipsa unei susțineri economice și tehnologice, exploatările aurifere din Munții Metaliferi au devenit amintire, iar acum zona este dominată de ruinele unor instalații miniere care au rămas doar în povești.