Toma Roman Jr., istoric, jurnalist și actor, ilustrează în cartea sa, „Portretul neretușat al lui Nicolae Ceaușescu”, o altă imagine a dictatorului comunist. Printre pagini vom găsi mai multe interviuri cu persoane apropiate lui Nicolae Ceaușescu.
Casa Poporului a fost construită ilegal
Doctorul Alexandru Budișteanu a fost arhitect-șef al Capitalei între anii 1977 și 1983, el fiind unul dintre cei intervievați. Acesta a mărturisit că, în acea perioadă, dictatorul era fascinat de proiecte urbanistice.
Acesta a mai vorbit despre fascinația lui Nicolae Ceaușescu pentru edificii grandioase și despre felul în care tratate machetele ca pe niște piese de Lego personale.
Casa Poporului este una dintre cele mai mari și impunătoare clădiri din România, dar și din întreaga lume. Este cunoscută de toată lumea, dar nu mulți știu că a fost construită ilegal.
„Nicolae Ceaușescu era partizanul unei arhitecturi neoclasice monumentale, practicate în perioada interbelică, apropiată de stilul eclectic, dar şi mussolinian. Îi plăceau coloanele, ne dădea drept exemplu nişte blocuri decorate, făcute în perioada interbelică de arhitectul Petre Antonescu. Şi-ar fi dorit palate gen Versailles sau Trianon, pe care România, datorită circumstanţelor istorice, nu le avea. Aşa a apărut Casa Poporului.
Apropo, ea (n.r. Casa Poporului) a fost făcută ilegal, fără autorizaţie de construire. Eu eram arhitectul-șef al Capitalei şi nu mi-a cerut nimeni vreo autorizaţie, conform legislaţiei. S-a început la un simplu ordin al lui Ceauşescu. Între ea şi un palat ţigănesc ridicat aiurea într-o mahala nu e, juridic, nici o diferenţă.
Cât eram de arhitect-șef, aveam interdicţie de intrare pe două şantiere: Casa Poporului şi Cotroceni. Nimeni nu ştia (cu excepţia Gospodăriei de Partid) cât se cheltuieşte acolo, ce forţă de muncă e utilizată. Când am vrut odată să intru să văd ce e în zona Casei Poporului, a apărut un militar care m-a trimis la plimbare.”, a declarat fostul arhitect-șef al Bucureștiului.
Îl deranjau bisericile și voia să le demoleze
Pe Nicolae Ceaușescu îl deranjau bisericile și își dorea să le mute sau să le demoleze. Arhitectul șef al Capitalei mărturisește că, la început, evita demolările mari, dar după cutremurul din 1977 și-a schimbat perspectiva.
„Unii pretind că ar fi crezut în Dumnezeu. Eu spun că se credea în rivalitate cu El. Îl deranjau foarte tare bisericile; nu voia să le vadă. Le voia fie mutate, fie demolate, doar să nu le vadă.
Iniţial, fusese zgârcit, evitând demolările și construcțiile mari, preferând trotuarele înguste. Văzuse în SUA clădiri înalte cu densități mari și trotuare înguste și a dorit și el același lucru.
Marile lui avânturi demolatorii au început însă după cutremurul din 1977. Constata că puteau dispărea brusc case și cartiere și a hotărât să facă și el la fel.
Dacă putuse Dumnezeu, de ce nu și el? Astfel, după 1977, a început să prefere construcțiile de amploare demiurgică.”, a mai spus Budișteanu.