Pentru cei mai mulți dintre noi, acronimul „WC” este o prezență comună în spațiile publice, mai ales pe ușile toaletelor. Însă puțini dintre utilizatorii de zi cu zi știu de fapt de unde provine această abreviere, care a fost adoptată și răspândită la nivel global. Un pasionat de istorie a stârnit discuții recente online după ce a dezvăluit originea acestui termen, explicând că „WC” face referire la expresia englezească „water closet” și că a apărut în perioada secolului al XIX-lea, când termenul „toaletă” era evitat în cercurile sociale mai formale.
Acronimul „WC” – Originea neașteptată a unei denumiri familiare
Conform informațiilor apărute în publicația The Mirror, utilizarea termenului „WC” a devenit necesară din cauza conotațiilor sensibile asociate cu ideea de toaletă. Se pare că în acea perioadă, menționarea nevoilor fiziologice era considerată nepoliticoasă în societatea înaltă.
„În secolul al XIX-lea, cuvântul ‘toaletă’ nu era rostit în societatea politicoasă și nici nevoile asociate cu utilizarea unei toalete”, explică sursa citată.
Din acest motiv, a fost creat termenul „WC” pentru a oferi o variantă mai puțin incomodă de a face referire la aceste nevoi, deși încă cu o anumită jenă.
Evoluția termenului „water closet”
De-a lungul anilor, expresia „water closet” a suferit transformări interesante. Inițial, acesta era cunoscut sub denumirea de „wash-down closet” în Anglia anilor 1870. Însă, pe măsură ce tehnologia sanitară a evoluat și odată cu adoptarea de noi sisteme de canalizare, denumirea a fost modificată, devenind „water closet”, o referire directă la funcția centrală a instalației – utilizarea apei pentru spălarea closetului. În cele din urmă, termenul s-a scurtat în „WC”, prescurtarea devenind parte din vocabularul comun.
Această inovație nu a venit singură. Secolul al XIX-lea a fost o perioadă marcată de mari progrese în domeniul sănătății și igienei publice. Introducerea closetelor cu apă curentă a avut un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi, contribuind la reducerea riscului de boli și la îmbunătățirea calității vieții.
Printre cei mai influenți ingineri sanitari ai epocii se numără Thomas Crapper, care este adesea, în mod eronat, creditat cu inventarea toaletei moderne. Crapper a fost, totuși, o figură esențială în dezvoltarea și răspândirea acestor sisteme, fiind chiar angajat de familia regală pentru a moderniza toaletele de la Sandringham House în 1886.
Alternativele moderne pentru igienă și curățenie
Astăzi, curățenia și întreținerea toaletelor nu se limitează doar la produsele chimice obișnuite. O alternativă accesibilă și eficientă pentru dezinfectarea closetelor este peroxidul de hidrogen, cunoscut și sub numele de apă oxigenată. Acest produs, adesea folosit în scopuri medicale, poate fi utilizat pentru a curăța eficient toaletele. Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) afirmă că peroxidul de hidrogen este un agent sigur și eficient pentru combaterea germenilor, ceea ce îl face o soluție ideală pentru întreținerea igienei în băi.
Pentru a folosi peroxidul de hidrogen la curățarea toaletei, tot ce trebuie să faceți este să turnați o jumătate de cană de soluție în vasul de toaletă și să lăsați să acționeze timp de aproximativ 30 de minute. După aceea, curățați cu o perie de toaletă, iar rezultatele vor fi vizibile: orice pată de îngălbenire va dispărea, iar toaleta va fi strălucitor de curată. Această metodă este apreciată pentru eficiența și siguranța sa, fiind o opțiune ecologică în comparație cu multe dintre produsele chimice de pe piață.
Termenul „WC”, pe care îl vedem zilnic, poartă o istorie interesantă, ce reflectă evoluția societății și preocupările pentru igienă și sănătate publică. Deși prescurtarea a început ca un eufemism social, astăzi face parte din limbajul comun și din cultura sanitară globală.