După mai bine de 200 de ani, zimbrul (Bison bonasus), cel mai mare mamifer terestru din Europa, a fost reintrodus cu succes în România, marcând un moment crucial în conservarea biodiversității locale. Ultimele exemplare sălbatice au fost văzute în România în secolul XVIII, în Moldova, în 1760, și în Transilvania, în 1790. De atunci, populația a fost aproape complet eradicată, atât din cauza vânătorii excesive, cât și a distrugerii habitatelor naturale.
Zimbrul, simbol al biodiversității, revine în România după două secole de absență
După eforturi susținute de conservare, România numără astăzi peste 200 de exemplare de zimbri în libertate, în timp ce la nivel global, populația a crescut la aproximativ 9.100 de exemplare. Majoritatea trăiesc în rezervații și grădini zoologice, dar reintroducerea lor în sălbăticie rămâne o prioritate pentru specialiști. Zimbrul, cunoscut și pentru greutatea sa impresionantă, care poate depăși 920 de kilograme, are o importanță ecologică majoră, fiind considerat un „inginer al ecosistemului” datorită rolului său în menținerea diversității florale și faunistice.
Reintroducerea zimbrului în România a fost posibilă prin intermediul mai multor proiecte desfășurate de fundații și organizații de mediu, precum Conservation Carpathia și Administrația Parcului Natural Vânători Neamț. Prima eliberare în sălbăticie a avut loc în 2012, când cinci exemplare au fost lăsate în libertate în județul Neamț. De atunci, populația a continuat să crească, iar turiștii pot admira acum aceste animale magnifice în diverse rezervații din țară, precum Parcul Natural Vânători Neamț sau Rezervația Neagra de la Bucșani, județul Dâmbovița.
La nivel național, Munții Țarcu găzduiesc cea mai mare populație de zimbri sălbatici, cu un număr estimat de 63-67 de exemplare. În Munții Făgăraș, o fundație de conservare a reușit, de asemenea, să elibereze 13 zimbri, având obiectivul de a ajunge la 100 de exemplare în această regiune. Aceste inițiative nu doar că sprijină repopularea zonelor naturale cu acest mamifer, dar contribuie și la refacerea echilibrului ecologic.
Despre zimbru, un animal rar și fascinant
Zimbrul, cunoscut pentru dieta sa extrem de variată, consumă până la 30 de kilograme de hrană pe zi. Este un animal rumegător, ceea ce înseamnă că se hrănește preponderent cu iarbă și fibre. Această alimentație nu doar că susține sănătatea zimbrilor, dar și contribuie la dinamica ecosistemului, favorizând regenerarea pășunilor și stimulând biodiversitatea. Puii de zimbru, la rândul lor, consumă în jur de 8,5 kilograme de hrană zilnic, iar procesul de hrănire este întrerupt doar de perioadele de odihnă și rumegare.
Deși zimbrul european este înrudit cu bizonul american, există diferențe semnificative între cele două specii. Zimbrul este mai puțin masiv și are un păr mai scurt, ceea ce îi permite să fie ușor recunoscut în comparație cu ruda sa din America de Nord. Totuși, ambele specii împărtășesc caracteristici comune, cum ar fi dimensiunile impresionante și rolul lor crucial în conservarea ecosistemelor naturale.
Din punct de vedere istoric, reintroducerea zimbrului în România a început timid în 1958, când o pereche de zimbri a fost adusă din Polonia. Primii zimbri, Podarec și Polonka, au fost plasați în captivitate, iar de atunci, programul de conservare a avansat semnificativ, formând nuclee de populații în mai multe zone ale țării.
Astăzi, România devine un model de succes pentru reintroducerea speciilor sălbatice în Europa. Turiștii interesați pot observa zimbrii în libertate sau în captivitate în locuri precum Valea Zimbrilor din Vama Buzăului, județul Brașov, Grădina Zoologică din Târgoviște, sau alte grădini zoologice din Reșița și Hunedoara.
Restaurarea populației de zimbri reprezintă nu doar un triumf pentru conservarea faunei sălbatice din România, ci și un pas important în menținerea echilibrului ecologic al pădurilor și pășunilor de munte. Zimbrul rămâne, astfel, un simbol al biodiversității și al eforturilor continue de protecție a naturii.